Corylus maxima Purpurea Pendula

Acer saccharinum, cunoscut sub denumirile comune arțar argintiu sau arțar de argint, este un arbore foios de mari dimensiuni, nativ din America de Nord. Este recunoscut pentru creșterea rapidă, frunzișul atractiv și capacitatea de a se adapta la o varietate de condiții de sol și climă.

Descriere generală:
Familie: Sapindaceae.
Origine: America de Nord, în special în zonele umede de-a lungul râurilor și pe malurile apelor.
Dimensiuni: Acer saccharinum poate atinge o înălțime de 15-25 metri, dar poate ajunge și la 30-35 metri în condiții ideale. Are o coroană largă, neregulată, cu ramuri pendente și un diametru al coroanei de până la 15 metri.
Longevitate: Arțarul argintiu poate trăi între 100 și 125 de ani, însă structura sa relativ fragilă face ca ramurile să fie susceptibile la rupere în timpul furtunilor.
Frunziș:
Frunze: Frunzele sunt palmat-lobate, cu 5 lobi adânci și margini zimțate. Fața superioară a frunzei este verde deschis, în timp ce partea inferioară este argintie, de unde provine și numele comun al speciei. Frunzele au o lungime de 8-16 cm și o lățime similară.
Culoare de toamnă: În toamnă, frunzele pot căpăta nuanțe de galben pal, uneori cu tonuri de portocaliu, dar colorația de toamnă nu este la fel de vibrantă ca la alte specii de arțar.
Flori:
Culoare: Florile sunt mici, galben-verzui sau roșiatice, și apar înainte de înfrunzire, de obicei la începutul primăverii, în martie-aprilie.
Dispunere: Florile sunt grupate în ciorchini și sunt de obicei neatractive, dar sunt importante pentru polenizare.
Fructe:
Samare: Fructele sunt samare dispuse în perechi, cu aripi lungi (de 5-7 cm) și un unghi larg între ele. Ele se maturează la începutul verii și sunt răspândite de vânt.